Acţiunea (întreprinderea) pe care am dorit să o realizez a fost una dificilă , ţinând cont de faptul că analiza pe care am încercat să o realizez nu este de natură exhaustivă, putând fi permanent îmbunătăţită, având la dispoziţie atât materialul existent privind patrimoniul gândirii economice universale, cât şi elementele de noutate care caracterizează necesara reînnoire şi revigorare a teoriei şi practicii economice.

Am rămas fidel surprinderii principalelor forme de manifestare şi direcţii de evoluţie ale principalelor idei, teorii, doctrine, curente, şcoli, de gândire economică, în timp şi spaţiu. Adică, pe de o parte, surprinzând curgerea temporală a principalelor producte teoretice din cele mai vechi timpuri până astăzi, iar pe de altă parte, faptul că oameni aparţinând mai multor naţiuni ale lumii, aproximativ de pe întreg globul pământesc , au contribuit la crearea şi îmbogăţirea continuă a patrimoniului universal al gândirii economice.

Legătura inseparabilă dintre timp şi spaţiu este binecunoscută în ştiinţele exacte de foarte multă vreme, de unde şi unificarea timpului şi spaţiului în intuiţia profundă a realităţii. Având în vedere aceste coordonate fundamentale, care influenţează decisiv relaţiile şi combinaţiile dintre celelalte elemente ale sistemului vieţii în Univers, faptele şi ideile pe care am dorit să le evidenţiez, nu au fost prezentate ca fiind decupate de reralitatea economico-socială şi politică, ci au fost integrate elementelor de natură psihologică, filosofică, sociologică, , culturală, din epoca respectivă.

De unde şi o formulă care m-am gândit că ar putea reflecta cât mai exact diferitele contribuţii, mai mult sau mai puţin consistente, mai mult sau mai puţin perisabile, la conturarea patrimoniului de gândire economică. Plecând de la celebra formulă a lui Einstein privind teoria relativităţii, în cazul nostru ar fi :

TE = N x c

şi în care numărul de idei, teorii, enunţate depinde de numărul de teoreticieni cu contribuţii semnificative în acest domeniu, precum şi de capacitatea intelectuală şi realizările acestor oameni, mărite de un număr de ori ce ţine de puterea nemăsurată a minţii omeneşti. 

Însă lucrul cel mai important, pe care îl consider eu, este acela de a lăsa munca să se prezinte singură şi să lase loc aprecierilor :atât din partea specialiştilor actuali sau în plină formare din domeniul economic, cât şi a publicului larg, ce doreşte să-şi îmbogăţească şi să-şi consolideze cunoştinţele de cultură generală.